Sfânta Cuvioasă Xenia Romana (24 ianuarie)

Sfânta Cuvioasă Xenia Romana deși provenea dintr-o familie înstărită, a preferat să părăsească plăcerile și bucuriile lumii, pentru a trăi în post și priveghere, rugându-se neîncetat lui Dumnezeu. Datorită înfrânării și smereniei ei, se temeau și diavolii, fugind de dânsa și ne mai îndrăznind să se apropia de ea. Este serbată în calendarul ortodox în data de 24 ianuarie.

Viața pe scurt - Sfânta Cuvioasă Xenia Romana

Sfânta Cuvioasă Xenia Romana s-a născut pe la începutul secolului al V-lea, într-o familie bogată de dregători romani. Tatăl ei era crești, motiv pentru care a fost botezată și a primit numele de Eusebia.

Cum avea mulți prieteni, a logodit-o pe Eusebia de timpuriu cu un fiu de senator. A fost multă bucurie în casa înaltului dregător, însă Eusebia nu prețuia nimic din înțelesul lumii și în timp ce părinții ei se pregăteau de nuntă, ea a dispărut de acasă împreună cu două slujitoare creștine. Gândul ei era să ajungă în Alexandria Egiptului.

Să nu poată fi găsită și-a schimbat numele din Eusebia în Xenia, adică "străina", nume pe care l-a păstrat mai târziu și în călugărie.

Intrarea în viața monahală a Sfintei Cuvioase Xenia Romana

Corabia cu care a plecat Sfânta Cuvioasă Xenia Romana și cele două femei s-a oprit în insula Cos din arhipelagul Sporadelor. Cele trei fugare au au rămas aici, în această mică insulă (aproximativ 290km) de lângă țărmul Asiei Mici. În timp ce își căutau un loc în care să se așeze până la sfârșitul vieții, Dumnezeu le-a trimis un povățuitor și părinte duhovnicesc, pe Cuviosul Pavel, bătrânul stareț al Mănăstirii "Sfântul Apostol Andrei" din Caria, de dincolo de țărm.

După ce a aflat taina vieții lor și dorința de a trăi pentru Mântuitorul Iisus Hristos, le-a dus în orașul Milassa (azi Milas în Sud-Est-ul Turciei) din Caria, le-a tuns în monahism și le-a așezat într-un loc liniștit. Sfânta Cuvioasă Xenia Romana a zidit acolo o biserică cu hramul Întâiului Mucenic și Arhidiacon Ștefan.

După un timp, au venit aici și alte fecioare, astfel întemeindu-se și o mănăstire în jurul acelui locaș de cult. Xenia era stareța acelei mănăstiri. La cererea Sfintei, cele două slujitoare, acum maici, nu au spus nimănui faptul că stareța lor face parte dintr-un neam înstărit.

Nevoință Sfintei Cuvioase Xenia Romana

Sfânta Cuvioasă Xenia Romana era într-o continuă priveghere, înfrânare și smerenie. Purta niște haine vechi, dar considera că trupul său este nevrednic și de acestea. Toată viața și-a petrecut-o întru umilință și vărsare a lacrimilor. În Sinaxarul zilei în care se face pomenirea ei se spune că "puteai să vezi izvoarele apelor în vreme de arșiță secând, decât ochii ei încetând de lacrimi … făcutu-s-au lacrimile ei pâine ziua și noaptea". Era străină de lume însă, locuitoare a cerului. A fost văzuta în trup, dar s-a asemănat cu îngerii cei fără de trup.

De înfrânarea ei se temeau diavolii și de postul și nevoința ei biruindu-se, fugeau și nu îndrăzneau a se apropia de dânsa, căci mânca uneori a doua zi, alteori a treia zi, iar de multe ori toată săptămâna petrecea fără hrană. Și când era să primească hrană, nu mânca nici linte, nici verdețuri, nu bea nici vin, nu manca bucate cu untdelemn, nici poame de grădină, nici orice alte mâncăruri bune, afară numai de puțină pâine, undată cu lacrimile sale. Și luând din cădelniță cenușă își presăra pâinea sa, făcând astfel în tot timpul vieții sale, după cuvântul prorocesc "Cenușă cu pâine am mâncat și băutura mea cu plângere am amestecat". Și se sârguia în toată vremea să-și tăinuiască înfrânarea aceasta chiar și de surorile sale, fără numai celor două roabe ale sale care o priveau în taină și urmau vieții ei celei îmbunătățite.

Adormind întru Domnul Chiril, episcopul cetăți Milassa, a fost ales în locul lui, Cuviosul Pavel, egumenul mânăstirii Sfântul Andrei, părintele duhovnicesc al Sfintei Xenia. Primind vrednicia de episcop, Cuviosul Pavel a mers la mănăstirea de fecioare și a sfințit-o pe Xenia ca diaconiță, ca pe una ce era cu adevărat vrednică de aceasta. Căci în trup fiind, avea viață îngerească, și cu toate că fusese crescută întru multe dulceți și desfătări, fiind fiică de senator, însă la atât de aspră viață s-a deprins, încât pe o cale nouă, neobișnuită, se vedea că se suie spre pustnicească desăvârșire.

Nu a fost văzută mâniindu-se cândva, nici a întinat viața ei cu vreo slavă deșartă și îngâmfare. Fața ei era smerită, mintea înțeleaptă, căutătura neîmpodobită, trupul chinuit de puterniciile osteneli și inima ei pașnică, nicio tulburare având.

Arăta tuturor dragoste nemăsurată: pe cei din nevoi îi ajuta, cu cei ce pătimeau, împreună pătimea, spre păcătoși se milostivea, iar pe cei rătăciți îi povățuia pe calea pocăinței.

Despre hainele ei nici nu se putea grăi, pentru că purta niște zdrențe și chiar de acelea se socotea nevrednică.

 

Trecerea la cele veșnice a Sfintei Cuvioase Xenia Romana

Atunci când Sfânta Cuvioasă Xenia Romana a trecut la cele veșnice, pe la amiază, pe cer s-a arătat, deasupra mănăstirii, o cunună de stele foarte luminoasă având în mijlocul ei o cruce, iar această cunună strălucea mai mult decât soarele. Prin acest semn, Dumnezeu a dorit să arate tuturor, sfințenia Cuvioasei Xenia. Cetățenii din Milassa, care se aflau la un praznic într-un sat vecin, văzând semnul cel de pe cer, se mirau și întru nepricepere se întrebau ce este acesta. Iar episcopul lor, fericitul Pavel, înțelegând cu duhul, a zis către toată mulțimea poporului: "Maică Xenia a adormit și pentru dânsa este semnul minunii!". Și îndată, sfârșind Liturghia, s-a întors în cetate cu tot poporul care fusese la praznic și aflară cetățenii, precum le-a spus lor episcopul, că Sfânta Xenia trecuse la cele veșnice.

Abia după mult timp, după moartea și îngroparea Xeniei și a uneia dintre cele două maici, s-a aflat adevărul și viața Cuvioasei Xenia. Ultima fugară, slujitoarea de odinioară, nu a putut să-și dea sufletul până nu a destăinuit celorlalte maici din Mănăstirea "Sfântul Ștefan", că fosta lor stareță, Xenia, fugise din lume din fragedă tinerețe, chiar în pragul cununiei cu un fiu de senator, făcând aceasta pentru a urma chemării Mirelui Iisus Hristos.

Surse: Calendarul Ortodox, Trinitas TV, Orthodoxwiki, SfintiSiIcoane.