Sfinte și mare Arhanghele al lui
Dumnezeu, Mihaile, care cel dintâi între îngeri stai dinaintea Treimii celei
negrăite, sprijinul și păzitorul neamului omenesc, care ai zdrobit în Ceruri cu
oștile tale capul prea-trufașului diavol și rușinezi pururea pe pământ răutatea
și viclenia lui, la tine alergăm cu credință și ne rugăm ție cu dragoste: fii
pavăza nestricată și coif tare Sfintei Biserici și neamului nostru
dreptcredincios, păzindu-ne cu spada ta purtătoare de fulgere de toți vrăjmașii
văzuți și nevăzuți.
Nu ne lăsa pe noi, o, Arhanghele al lui Dumnezeu, fără ajutorul și ocrotirea
ta, pe cei ce lăudam astăzi sfântul tău nume. Iată că, deși mult gresiți
suntem, nu voim să pierim întru fărădelegile noastre, ci să ne întoarcem la
Domnul, ca să ne călăuzească spre lucruri bune. Luminează mințile noastre cu
lumina feței lui Dumnezeu, care strălucește totdeauna pe fruntea ta ca un
fulger la arătare, ca să putem pricepe care este voia lui Dumnezeu, bună și
desăvârșită, în ceea ce ne privește, și să cunoaștem toate câte se cuvine nouă
să le facem și câte să le trecem cu vederea și să le părăsim. Întărește-ne cu
harul Domnului voința slabă și dorirea lipsită de vlagă, că întărindu-ne în
legea Domnului, să încetăm a ne mai primejdui cu cugetele pământești și cu
poftele trupești, aplecându-ne, după asemănarea copiilor lipsiți de minte,
către frumusețile degrabă pieritoare ale lumii acesteia și uitând în chip
nesăbuit cele veșnice și cerești de dragul celor stricăcioase și pământești.
Mai presus de toate acestea, cere de Sus
pentru noi duhul adevăratei pocăințe, întristarea cea nefățarnică după Dumnezeu
și zdrobirea pentru păcatele noastre, ca zilele ce ne-au mai rămas din această
viață trecătoare să le cheltuim nu spre plăcerea simțurilor și hrănirea patimilor
noastre, ci întru îndreptarea cu lacrimi de credință și zdrobire a inimii, cu
nevoințele curăției și cu bineplăcutele fapte ale milostivirii.
Iar când se va apropia ceasul sfârșitului nostru, al slobozirii din legăturile
acestui trup pieritor, nu ne lasă pe noi, Arhanghele al lui Dumnezeu, fără de
apărare împotriva duhurilor răutății care sunt în văzduhuri și obișnuiesc a
împiedica urcușul sufletului omenesc la cele de Sus, ca păziți fiind prin tine,
fără mpiedicare să ajungem în sălașurile prea-slăvite ale Raiului, unde nu este
durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit.
Și învrednicindu-ne a vedea prealuminatul chip al Preabunului nostru Domn și
Stăpân, și căzând cu lacrimi la picioarele Lui, cuprinși de bucurie și umilin a
sa strigăm: slava Ție, Preaiubitul nostru Mântuitor, Care pentru preamultă
dragoste pe care o ai față de noi, nevrednicii, ai binevoit a trimite pe
îngerii Tăi ca să slujească mântuirii noastre!
Amin !